Proiect ONCR - LUMINA PĂCII DE LA BETLEEM

Cuprins:
1. Introducere
2. Ce este Lumina Păcii?
3. Mesajul Proiectului „Luminii Păcii de la Betleem”
4. Desfăşurarea proiectului şi propuneri pentru Centrele Locale
a. pregătire spirituală
b. Pelerinajul Luminii în ţară
c. ceremonia Sincron
d. propuneri activităţi
5. Ok, ok... am primit Lumina... Acum ce facem?
6. Anexe şi alte materiale utile


“O lumânare nu pierde nimic aprinzând o alta”
Erin Majors

1. INTRODUCERE

Acest material este destinat Centrelor Locale, venind cu propuneri, informaţii şi materiale utile pentu desfăşurarea proiectului. Aşa cum primisem ideea, broşura o puteţi considera ca fiind un manual de utilizare pentru a şti cam ce puteţi face pentru a susţine proiectul şi a implica Centrul Local.

Structurat, materialul prezintă în partea a doua şi a treia câteva informaţii generale, în partea a patra prezentarea desfăşurării proiectului şi propuneri de implementat la nivel local, iar în ultima parte veţi găsi materiale şi instrumente de utilizat în cadrul proiectului.

A doua şi a treia parte sunt capitolele care oferă acele informaţii referitoare la însemnătatea proiectului şi prezentarea mesajului care însoţeşte această Flacără, răspunzând la întrebarea Ce este Lumina Păcii de la Betleem? şi evidenţiind apoi mesajul pe care vrem să îl transmitem în comunităţile noastre.

În a patra parte sunt prezentate etapele de desfăşurare a proiectului. Acest capitol începe cu prezentarea unei activităţi de formare şi pregătire spirituală, atât pentru exploratori, seniori, cât mai ales pentru lideri. Se continuă apoi cu prezentarea localităţilor prin care vor trece mesagerii păcii, reprezentanţii care vor merge la Viena pentru a aduce Lumina în ţară. Ceremoniile sincron înseamnă o altă etapă a desfăşurării proiectului, iar în ultima parte a acestui capitol veţi afla câteva propuneri de activităţi pentru a oferi Lumina Păcii comunităţii.

În partea a cincea veţi afla câteva informaţii utile pentru a păstra Lumina Păcii pentru o perioadă mai îndelungată, precum şi câteva propuneri de program de activităţi pentru vizitele pe care le puteţi face.

În ultima parte veţi găsi câteva instrumente şi materiale utile pentru desfăşurarea proiectului, conţinând propuneri de adrese şi invitaţii pentru alţi actori ce pot fi implicaţi în proiect: ONG-uri de tineret, autorităţi publice, reprezentanţi ai diferitelor confesiuni.

Însă, tot în această ultimă parte veţi găsi o serie de materiale utile pentru o pregătire spirituală la nivel de ramuri de vârstă şi pentru lideri, o idee de pregătire şi pentru Postul Crăciunului, cu informaţii şi teme de discuţie şi meditaţie, atât cu caracter concret religios, cât şi doar cu caracter spiritual, areligios.

Acest material conţine o corelare între principiile scout şi mesajul de Pace şi Non Violenţă transmis de către doi mari învăţaţi şi maeştri pe care lumea i-a cunoscut: ISUS CRISTOS şi MAHATMA GHANDI, prin diferite texte din Evanhelii şi din învăţăturile maestrului indian, însoţite de câteva puncte de reflecţie personală.

Înainte totuşi de a sări peste respectivele materile, vă invităm să treceţi puţin prin acestea şi să le citiţi pentru a prinde ideile pe care le promovează şi apoi să decideţi dacă se merită sau nu să implementaţi această activitate în centrul vostru local sau în unitatea de care vă ocupaţi.

Ţinem să mulţumim pr Iulian Budău, SJ, pentru sprijnul acordat în întocmirea acestui itinerariu spiritual pentru trăirea Postului Crăciunului şi pentru pregătirea Sărbătorii Naşterii lui Isus, ca parte componentă a proiectului Lumina Păcii de la Betleem.

NU UITAŢI DE SITE-UL PROIECTULUI,
www.luminapacii.ro

Aşteptăm întrebări, sugestii şi articole din partea voastră la email:
principii.valori@scout.ro
sau
contact@luminapacii.ro

2. CE ESTE LUMINA PĂCII DE LA BETLEEM?

Lumina Păcii de la Betleem este un proiect internaţional prin care cercetaşii dau mai departe flacăra unei lumânări ce, iniţial, a fost aprinsă din Grota din Betleem, unde s-a născut Isus Cristos.
Prin Ceremonia Ecumenică de la Viena, acest simbol, preluat de către organizaţiile de cercetaşi, ajunge în cel putin 20 de ţări anual şi apoi la milioane de oameni.
Prin mesajul acestui simbol promovăm deschiderea şi acceptarea faţă de cei de lângă noi şi non-violenţa ca metodă de reacţie la provocările zilnice; promovăm ecumenismul, facilitând dialogul între creştini prin colaborarea la răspândirea acestui mesaj care ne cheama la PACE.
Răspândirea Luminii Păcii de la Betleem este o activitate realizată în strânsă legatură cu actul Naşterii Domnului Isus Cristos, fiind ca o completare a mesajului transmis cu ocazia Crăciunului.
Lumina Păcii este un bun prilej pentru ca organizaţiile de tineret să lucreze împreună pentru a duce mai departe acest simbol al Păcii în ţară, în fiecare comunitate şi în sufletul fiecăruia dintre cei de lângă noi.
Pentru ca Lumina Păcii de la Betleem să ajungă în ţara noastră, în acest an 9 reprezentanţi ai cercetaşilor participă la Ceremonia Ecumenică de distribuire a Luminii Păcii la Viena, în perioada 09-13 decembrie 2010. La această ceremonie, care are loc anual cu aproximativ o săptămână înaintea Crăciunului, cercetaşii români participă de 15 ani.

3. MESAJUL PROIECTULUI „LUMINII PĂCII DE LA BETLEEM”

… lăsaţi această lume un pic mai bună decât aţi găsit-o” aşa îţi incheie Robert Baden Powell, fondatorul mişcării scout, ultima scrisoare către cercetaşii din întreaga lume.
Acesta a fost şi gândul primelor persoane care au iniţiat proiectul Luminii Păcii de la Betleem în 1989, când cercetaşii au preluat pentru prima dată flacăra din grota unde s-a născut Isus Cristos, în Betleem, pentru a o dărui ca simbol al Păcii întregii Europe, proaspăt ieşită de sub dominaţia comunismului.
Ajungând astăzi la a 21-a ediţie în Europa şi la a 15-a în ţara, proiectul Luminii Păcii de la Betleem a devenit deja o tradiţie prin care mii de cercetaşi încearcă să lase în urma lor puţin bine, puţină linişte, puţină pace în sufletul aproapelui lor, în comunităţile în care trăiesc şi în ţările din care provin.
Auzim din ce în ce mai mult de conflicte, tensiuni armate şi atentate, despre conflicte legate de migraţie şi discriminare, auzim de comunităţi întregi devastate de intemperiile naturii, auzim de familii în care predomină violenţa ce metodă de trai, auzim despre drame personale ale unor semeni de-ai noştri care nu şi-au găsit liniştea interioara şi nu au mai reusit să facă faţă problemelor cu care se confruntă zi de zi, recurgând la droguri sau căutând alinarea în consumul de alcool.
Pentru aceste persoane, pentru aceste comunităţi, împotriva acestor probleme dorim să ducem mai departe acest simbol, această Flacăra aprinsă din acel umil loc în care s-a născut Mesagerul suprem al Păcii.
Să ducem acest mesaj tuturor celor care au nevoie de puţin mai multă pace în suflete, familiilor noastre, vecinilor noştri, persoanelor care suferă atât de boli fizice, cât şi sociale, membrilor comunităţilor noastre, contribuind, astfel, la crearea unei lumi un pic mai bune.

4. PREZENTARE ACTIVITĂŢI

A1. Pregătirea spirituală

Pregătirea spirituală propusă în cele ce urmează face parte din modalităţile de a înţelege şi a transmite mai departe mesajul Luminii Păcii de la Betleem. Propunerea noastră este de a utiliza acest material în cadrul unei activităţi spirituale, destinată atât liderilor, cât şi seniorilor şi exploratorilor. Dacă veţi considera oportun, puteţi propune această activitate şi pentru ramurile de vârstă mai mici, respectiv temerari şi lupişori.

În anexă veţi găsi un material structurat pe 4 teme, ce pun accentul pe non-violenţă în contextul şi prin prisma principiilor scout:

- Principiile Scout şi non-violenţa,
- Relaţia dintre mine şi aproapele,
- Relaţia dintre mine şi mine însumi
- Relaţia dintre mine şi Dumnezeu

În fiecare dintre teme veţi găsi atât o parte care face direct referire la mesajul transmis prin Evanghelii, cât şi o parte care transmite învăţăturile spirituale referitoare la non violenţă promovate de către Mahatma Ghandi. De asemenea, veţi găsi o serie de întrebări şi puncte de reflecţie, toate sub forma unui ghid.

Propunere de activitate:

Materialul este structurat şi prezentat în aşa fel încât să fie folosit atât personal, cât şi ca o activitate a patrulei sau a unităţii.

Propunerea noastră este ca, în ambele situaţii, activitate personală sau activitate în comun, să vă rezervaţi cel puţin o jumătate de oră în care să parcurgeţi cu răbdare şi implicare acest material. În funcţie însă de implicarea personală şi spiritul grupului, această activitate poate dura şi o oră întreagă.

Găsiţi mai întâi un loc liniştit, ferit de zgomote sau persoane care ar putea să vă distragă atenţia. Înainte să începeţi să lecturaţi materialul, păstraţi câteva minute de linişte pentru a vă relaxa şi a uita de ceea ce vă frământă. Pentru aceasta, de exemplu, vă puteţi gândi la un peisaj plăcut sau să vă aduceţi aminte de un moment de fericire şi împăcare cu sine.

În cazul unei activităţi în grup, este de dorit ca persoana care va citi materialul să fie o persoană calmă, să aibă puţină intonaţie, care să trateze materialul cu calm, făcând pauzele necesare pentru a facilita reflecţia personală.

De dorit, asa cum recomandă şi autorul materialului, este ca respectiva persoană să facă o lectură a acestuia şi să se oprească în reflecţie asupra punctelor propuse, în mod personal, înainte de a începe efectiv activitatea de grup.

A2 Traseul Luminii Păcii în ţară

Împărţirea Luminii Păcii de la Betleem în ţară direct de la grupul de reprezentanţi la Viena se va face în perioada 12 – 13 decembrie, în două zone ale ţării, ONCR beneficiind şi de sprijinul cercetaşilor maghiari (UCMR).
Astfel, cercetaşii maghiari vor duce Lumina Păcii pe traseul Oradea, Cluj Napoca şi vor avea activităţi în mai multe localităţi din ţară, printre care Târgu Mureş şi Miercurea-Ciuc.
Reprezentanţii ONCR vor oferi Lumina Păcii cercetaşilor din: Arad, Deva, Alba Iulia, Sibiu, Braşov, Bacău şi Bucureşti. Programul exact este puţin mai greu de menionat acum, căci va depinde foarte mult de condiţiile de drum.

Aceste centre locale pot fi şi centre resursă pentru centrele din apropiere, care vor putea prelua Lumina Păcii în cadrul unor ceremonii speciale, regionale.

O astfel de ceremonie regională de împărţire a Luminii Păcii de la Betleem va fi la Iaşi, în data de 18 decembrie ora 11.00, ceremonie la care vor participa cercetaşii din centrele catolice din Moldova şi reprezentanţi ai altor organizaţii de tineret catolice din Moldova, Acţiunea Catolica, Serviciul de ajutor Maltez, Kolping Tineret, etc, precum şi cercetaşi din centrele apropiate, precum Suceava sau Rădăuţi.

O altă Ceremonie de acest tip va fi în Bucureşti, tot în data de 18 decembrie, după-amiaza (ora încă nu e stabilită), la care sunt aştepatţi să participe cercetaşi atât din Bucureşti, cât şi din CL apropiate.

A3. Ceremonie sincron în ziua de 18 decembrie 2010, h 18.00

În data de 18 decembrie la ora 18.00, vă propunem ca în localităţile din care faceţi parte să organizaţi o Ceremonie de împărţire a Luminii Păcii de la Betleem pentru persoane din afara organizaţiei. Puteţi invita la această ceremonie reprezentanţi ai autorităţilor locale, ale confesiunilor religioase din zona voastră, parteneri, sponsori şi alte ONG-uri.

Această Ceremonie poate avea loc atât în cadrul unei biserici, cât şi într-un loc public, locaţia rămânând la alegerea voastră.
Dacă Ceremonia va avea loc în cadrul unei biserici, interesaţi-vă dacă se va efectua vreun serviciu religios la ora respectivă şi, dacă da, participaţi la acesta oferind la final simbolul Luminii Păcii persoanelor care participă.

Dacă nu se va efectua niciun serviciu religios sau dacă veţi desfăşura această activitate într-un alt loc, vă recomandăm următoarea structură a Ceremoniei: un cuvânt de mulţumire pentru participare, citirea mesajului Luminii Păcii şi a altor texte ce vor mai fi trimise, intenţii / gânduri personale ale participanţilor (ne referim atât la cercetaşi, cât şi la invitaţi), dacă vreţi şi aveţi câteva rugăciuni pentru Pace şi, de ce nu, câteva colinde cântate de voi sau de alte persoane.

A4. Realizarea de activităţi la nivel local

În perioada 13 – 26 decembrie 2010, sunteţi invitaţi să realizaţi şi alte activităţi la nivel local pentru a oferi comunităţii mesajul Luminii Păcii de la Betleem.
Acestea ar fi de dorit să fie vizite în acele instituţii cu caracter medical sau social sau la acele persoane care nu se pot deplasa, fără a pierde din vedere participarea la Ceremonia de pe data de 18 decembrie.

Printre aceste instutţii vă recomandăm:
- cămine pentru persoane vârstnice,
- centre de plasament,
- spitale,
- penitenciare,
- etc.

O recomandare este ca, în cadrul acestor activităţi, să aveţi şi câteva colinde pregătite de către voi, iar în cazul instituţiilor în care sunt şi copii, să pregătiţi ori o povestioră, ori o mică piesă de teatru, în funcţie de ceea ce vă este mai la îndemână.

Nu uitaţi!!!

Înainte de a intra sau de a vă propune să intraţi într-una dintre instituţiile amintite mai sus, luaţi mai întâi legătura cu persona reponsabilă pentru astfel de evenimente, cum ar fi asistentul social, psihologul, responsabilul PR sau chiar directorul.
În anexe aveţi o scurtă prezentare a proiectului şi un model de invitaţie pentru a participa la acest proiect.

O recomandare şi rugăminte din partea noastră este ca la fiecare dintre activităţi să faceţi cîteva fotografii şi filmuleţe, pentru a le pune în raportul final al proiectului.
De asemenea, am dori ca până pe data de 29 decembrie să trimiteţi o descriere a activităţilor pe care le-aţi făcut cu această ocazie.

!!!! Foarte important: În cazul instituţiilor de asistenţă socială, penitenciare şi spitale asiguraţi-vă că mai întâi aveţi permisiunea de a face fotografii sau filmuleţe şi, în acest caz, evitaţi fotografiile direct cu persoanele din acele insituţii dacă nu aveţi acordul conducerii şi al acestora.

5. OK, OK... AM PRIMIT LUMINA... ACUM CE FACEM?
Mai jos veţi afla câteva informaţii utile pentru a păstra Lumina Păcii pentru o perioadă mai îndelungată, precum şi câteva propuneri de program pentru activităţile pe care le puteţi face.

1. Ce instrumente folosim?

Următoarele materiale sunt necesare pentru a primi şi putea oferi Lumina Păcii: felinar, combustibil, protecţie pentru felinar, o lumânare subţire.

Felinarul nu trebuie să arate foarte modern, un model obişnuit fiind mai mult decât bun. Atenţie mare însă la faptul că o parte dintre acestea mai curg. Pentru a evita asta, în primul rând nu depăşiţi linia indicată când puneţi ulei. Mai bine puneţi mai puţin ulei pentru a evita să vă pătatţi sau să pătaţi în jurul vostru. Mare grijă să nu pierdeţi garnitura de la căpăcelul rezervorului. Dacă vedeţi că totuşi curge pe acolo, puneţi puţină sfoară, cânepă sau vată.
Aveţi foarte mare grijă la fitil. Pentru prima utilizare, e bine ca pe fitil să turnaţi nişte ulei de lampă pentru a evita arderea acestuia sau, dacă se poate, să îl scoateţi şi să îl înmuiaţi în rezervorul felinarului sau în bidonul cu ulei. De asemenea, puteţi să luaţi un fitil - două în plus, pentru rezervă.
Dacă ulitizaţi felinarul afară, este bine ca flacăra să fie la un nivel mediu, pentru a nu se stinge. Dacă acesta este folosit în interior, flacăra poate fi mică. Evitaţi astfel consumul inutil de ulei şi arderea fitilului, precum şi degajarea a mai mult fum şi căldură. Totuşi, când vreţi să oferiţi Lumina, daţi flacăra puţin mai tare.
Este de preferat ca întotdeauna să aveţi 2 surse, purtate de diferite persoane şi protejate. În momentul în care oferiţi Lumina, oferiţi numai dintr-o singură sursă, cealaltă rămânând pentru rezervă. Dacă unul dintre felinare se stimge, mergeţi întrr-un loc în care nu este vânt sau curent şi, primul lucru pe care să îl faceţi, să aprindeţi felinarul care s-a stins.
De obicei uleiul dintr-un rezervor plin de felinar obişnuit ţine cam 4-5 ore. Totuşi este bine ca o dată la 2 ore să verificaţi nivelul de ulei.

Combustibilul
Evitaţi spirtul, benzina, motorina sau gazul lampant. Acestea, pe lângă faptul că pot scoate foarte mult fum sau să nu ardă foarte bine, mai sunt şi periculoase.
De preferat este parafina sau uleiul pentru lampă. Acestea se gasesc în comerţ şi, pe langă faptul că nu sunt foarte periculoase, au şi un miros plăcut sau măcar suportabil.

Protecţia pentru felinar este foarte importantă, mai ales în momentul în care duceţi Lumina cu un mijloc de transpor, fie el personal sau în comun. Un sfat este să căutaţi acele găletuşe metalice de vopsea ale căror capace care se prind şi cu un inel metalic, în care să puneţi un strat de nisip de 1-2 cm. Puteţi întreba pe la firmele specializate în materiale de construcţii sau prin locurile în care se construieşte. În acestă găleată, faceţi câteva gărui în partea median-superioară pentru a a sigura necesarul de aer. Folosiţi-vă creativitatea aici pentru a realiza chiar un anume desen sau a scrie un text.
O lumânare subţire este utilă şi de recomandat pentru a putea uşor aprinde şi alte lumânări sau felinare. Asiguraţi-vă, însă, că aceasta nu va sta lângă felinar sau orice alta zonă care se poate încălzi de la flacără, pentru a nu se topi.

2. Ce facem când primim şi cum păstrăm Lumina Păcii?

Primul lucru este să mai aprindeţi cel puţin un felinar sau lumânare protejată, pentru a fi siguri ca nu vor fi probleme. Apoi, dacă nu aveţi activitate imediată, duceţi Lumina Păcii la cel puţin 2 persoane diferite din CL, în caz de se stinge la o persoană, să rămâna la cealaltă. Nu uitaţi să verificaţi din când în când nivelul de ulei din felinar sau cât de consumată este lumânarea folosită (de preferat cel puţin o dată la două ore).

Pentru a păstra Lumina, evitaţi locurile în care se umblă mult sau au acces cei cu vârste mai mici sau animalele. De asemenea, evitaţi plasarea felinarelor lângă materiale uşor inflamabile. Nu uiaţi să anunţai membrii familiei despre importanţa acestei Lumini.
Pe timp de noapte, plasaţi felinarul într-un loc ferit, puneţi ulei înainte de a merge la culcare şi lăsaţi flacăra la o mărime cât mai mică, pentru a nu consuma uleiul, iar la trezire, verificaţi nivelul acestuia şi faceţi plinul.

În caz că rămâneţi fără flacără originală faceţi tot posibilul ca să obţineţi această flacără din alt centru local. Nu aprindeţi felinarul sau lumânarea de la chibrit sau brichetă, pentru a păstra totuşi continuitatea acesteia.

3. Propunere de activitate

Înainte de a face orice vizită la vreuna dintre instituţiile propuse în capitolul anterior, interesaţi-vă dacă aceştia sunt deschişi şi care ar fi intervalul orar în care puteţi facea acea vizită.

Ca şi program, vă recomandăm următoarele:
- o prezentare pe scurt a grupului şi a motivului pentru care sunteţi acolo
- prezentarea mesajului Luminii Păcii de la Betleem (vedeţi în al treilea capitol)
- două – trei colinde
- oferirea Luminii Păcii
- un cuvânt de mulţumire şi urări specifice cu ocazia Crăciunului
Acest program poate fi aplicat în cadrul fiecărei vizite pe care o faceţi în instituţiile de asistenţă socială sau medicală, precum şi pentru alte vizite.

Nu uitaţi de recomandările din capitolul anterior.

O altă posibilitatea este de a face aceste vizite familiilor voastre cu ocazia colindului. Astfel, mergând pe la familia fiecăruia din patrula / unitatea voastră, luaţi cu voi Lumina Păcii şi oferiţi-o familiei respective, însoţită de mesajul specific.

Vă dorim cât mai multe activităţi, fără incidente 

6. ANEXE

1. PREZENTARE PROIECT DE UTILIZAT ÎN EXTERIOR

2. PROPUNERE INVITAŢIE PENTRU MEDIUL EXTERN

3. PROPUNERE COMUNICAT DE PRESĂ

4. MATERIALUL DE PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

“O lumânare nu pierde nimic aprinzând o alta”
Erin Majors

LUMINA PĂCII DE LA BETLEEM

Lumina Păcii de la Betleem este un proiect al cercetaşilor prin care dorim ca, în preajma Crăciunului, să transmitem lumii întregi un mesaj de Pace, ce ne îndeamnă la Non-Violenţă în acţiunile şi trăirile noastre, atât în relaţie cu cei din jurul nostru, cât şi cu noi înşine.

Lumina reprezintă un simbol la Păcii şi al Ecumenismului, reprezentat de o flacară aprinsă la grota din Betleem, unde s-a născut Isus Cristos, şi distribuită apoi în toată Europa şi peste ocean cu ajutorul cercetaşilor.

Principalul eveniment al acestui proiect îl reprezintă Ceremonia anuală de la Viena, o ceremonie religioasă ecumenică, la care participă cercetaşi din peste 20 de ţări, de mai multe confesiuni, atât catolici, cât şi protestanţi, anglicani sau ortodocşi şi clerici, reprezentanţi ai diferitelor culte religioase. În acest an, în Viena, evenimentul va avea loc pe data de 11 decembrie, în biserica Sf. Don Bosco.

De la aceasta ceremonie, cercetaşii merg în propria ţară pentru a da mai departe acest simbol, prin diferite acţiuni.

Din România, la această Ceremonie, vor participa 9 persoane care vor aduce Lumina Păcii de la Betleem în ţară începând cu data de 12 decembrie. Mai multe despre traseul Luminii în ţară pe www.luminapacii.ro sau pe www.scout.ro.
Pe 18 decembrie 2010, la ora 18.00, în mai multe localităţi din ţară se vor desfăşura Ceremonii speciale de oferire a acestui simbol comunităţilor, iar în perioada care urmează, cercetaşii vor vizita diferite instituţii medicale, de asistenţă socială sau de educaţie, în care vor oferi acest simbol însoţit de mesajul specific.

De ce este important acest proiect? Pentru că ne dorim ca în preajma Crăciunului, oamenii să îşi readucă aminte de valoarea acestei sărbători a speranţei, pentru ca, prin a dărui acest simbol celor de lângă, să uităm de problemele, conflictele şi neajunsurile ce apar în viaţa de zi cu zi. Pentru că este unul proiectele prin care ne-am propus să lăsăm această lume un pic mai bună, decât am găsit-o.

În acest proiect ONCR este partener al Organizaţei naţionale a cercetaşilor austrieci prin centrele catolice, care duc mai departe o tradiţie de 15 ani.

Proiectul Lumina Păcii de la Betleem a fost iniţiat de un grup de cercetaşi din Viena care au preluat ideea televiziunii publice austriece, ORF, în urmă cu aproape 20 de ani.

“O lumânare nu pierde nimic aprinzând o alta”
Erin Majors

Stimate / Stimată ___________________

Organizaţia Naţională “Cercetaşii României”, în perioada 15 – 26 decembrie 2010, implementează la nivel naţional proiectul “Lumina Păcii de la Betleem”

Lumina Păcii de la Betleem un proiect al cercetaşilor prin care dorim ca, în preajma Crăciunului, să transmitem lumii întregi un mesaj de Pace. Acest mesaj ne îndeamnă la Non-Violenţă în acţiunile şi trăirile noastre, atât în relaţie cu cei din jurul nostru, cât şi cu noi înşine.

Lumina reprezintă un simbol la Păcii şi al Ecumenismului, reprezentat de o flacară aprinsă la grota din Betleem unde s-a născut Isus Cristos, şi distribuită în toată ţara cu ajutorul cercetaşilor.

Lumina Păcii va ajunge în ţară începând cu data de 12 decembrie, adusă de reprezentanţii ONCR la Viena.

Pe data de 18 decembrie 2010, la ora 18.00, în mai multe localităţi, se vor desfăşura Ceremonii speciale de oferit Lumina membrilor comunităţii.

În localitatea noastră, această ceremonie va avea loc la ______________

Detalii pe siteul www.luminapacii.ro sau www.scout.ro.

Vă aşteptăm !


“O lumânare nu pierde nimic aprinzând o alta”
Erin Majors

LUMINA PĂCII DE LA BETLEEM

Acesta este moto-ul din acest an al Proiectului Lumina Păcii de la Betleem, un proiect al cercetaşilor prin care dorim ca, în preajma Crăciunului, să transmitem lumii întregi un mesaj de Pace. Acest mesaj ne îndeamnă la Non-Violenţă în acţiunile şi trăirile noastre, atât în relaţie cu cei din jurul nostru, cât şi cu noi înşine.

Lumina reprezintă un simbol la Păcii şi al Ecumenismului, reprezentat de o flacară aprinsă la grota din Betleem unde s-a născut Isus Cristos, şi distribuită în toată ţara cu ajutorul cercetaşilor.

Lumina Păcii va ajunge în ţară începând cu data de 12 decembrie, adusă de reprezentanţii ONCR la Viena. Pe data de 18 decembrie 2010, la ora 18.00, în mai multe localităţi, se vor desfăşura Ceremonii speciale de oferit Lumina membrilor comunităţii, ceremonii organizate de cercetaşi.

De ce este important acest proiect? Pentru că ne dorim ca în preajma Crăciunului, oamenii să îşi readucă aminte de valoarea acestei sărbători a speranţei. Pentru ca, prin a dărui acest simbol celor de lângă, să uităm de problemele, conflictele şi neajunsurile ce apar în viaţa de zi cu zi. Pentru că este unul proiectele prin care ne-am propus să lăsăm această lume un pic mai bună decât am găsit-o, urmând îndemnul lui Robert Baden Powell, fondatorul mişcării scout.

Mai multe detalii şi informaţii pe www.luminapacii.ro si www.scout.ro.

Parteneri: Pfadfinder und Pfadfinderinen Osterreichs

PRINCIPIILE SCOUT ŞI MESAJUL DE PACE

- material de pregătire spirituală în cadrul proiectului Lumina Păcii de la Betleem -

(Material pregătit de pr. Iulian Budău, SJ)

Betleemul, oraş care ar trebui să fie simbol de lumină şi pace pentru omenire datorită statutului său de loc sfânt, este din păcate unul dintre locurile cele mai marcate de diviziune din lumea contemporană. De acolo, din mijlocul diviziunii, va veni lumina în jurul căreia sute de oameni se vor aduna cu speranţa că omenirea poate fi un loc de pace, un loc luminat de umanitatea creată de Dumnezeu pentru a se indumnezei. Ca pregătire pentru celebrarea luminii dumnezeieşti venite în lume la Betlehem sub chip de prunc, vom încerca să facem un parcurs spiritual care să ne înrădăcineze şi mai mult în dorinţa de a creşte în umanitate.

Parcursul propus pentru săptămânile ce urmează are trei piloni de inspiraţie. Structura îi este dată de principiile SCOUT şi de promisiune. Conţinutul este furnizat de scrieri ale cunoscutului om de stat şi maestru spiritual indian, Mahatma Gandhi şi de Sfintele Evanghelii. Cele trei surse sunt împletite în aşa fel încăt formează o structură unitară. Principiile sunt recitite spiritual la lumina învăţăturii lui Gandhi despre non-violenţă iar ambele sunt integrate într-o lectură meditată a pasajelor din evanghelii.

Cei care vor să propună momente de reflecţie, vor găsi în textele din Gandhi şi în cugetările asupra lor material pentru un moment de meditaţie.

Cei ce vor avea curajul de a aborda şi pasajele din Sfintele Evanghelii, se vor putea folosi de indicaţiile date pentru a-i ajuta pe participanţi să se iniţieze la meditarea textelor sacre.

În felul acesta, până la Crăciun, se vor fi parcurs cele patru etape propuse. Prima întâlnire are menirea de a contura un cadru general şi de a introduce tematica, fiind una ceva mai teoretică. Totuşi, meditaţia propusă vrea să localizeze munca din fiecare centru nu numai pe glob, ci şi în universul spiritului. Celelalte trei întâlniri se vor axa pe principiile din Legea Scout şi din promisiune: datoria faţă de cei din jur, faţă de sine şi faţă de viaţa divină.

Important este ca momentele de reflecţie şi rugăciune să se petreacă cu calm. Trebuie luat timp înainte de a propune o astfel de activitate, astfel încât lucrurile să poată fi pătrunse şi să pătrundă mai adânc. Trebuie găsit un spaţiu adecvat, care să faciliteze interiorizarea. Este de dorit ca cel ce propune sau ghidează activităţile să le fi pregătit la rândul său cu calm.

Fie ca acest parcurs să ne întărească în credinţa, să putem afla şi aduce mai multă lumină şi pace prin felul nostru de a ne trăi alegerile, valorile şi principiile.

Ziua întâi. CONSIDERAŢII GENERALE

1. Mahatma Gandhi

„Non-violenţa este o putere care poate sălăşlui în aceeaşi măsură în toţi – copii, tineri şi tinere sau adulţi – cu condiţia ca ei să aibă o credinţă vie în Dumnezeul Iubirii şi prin urmare o iubire egală pentru întreaga omenire. Atunci când non violenţa este acceptată ca fiind legea vieţii, aceasta trebuie să pătrundă întreaga fiinţă, nefiind aplicată numai unor fapte izolate.”

(Reflecţiile de mai jos sunt de adaptat categoriilor de vârstă atât la nivel de limbaj cât şi de conţinut. Sunt de folosit ca ghid pentru lideri.)

Scoutismul încearcă să fie un spaţiu de lumină pentru tineri. Trăim într-o lume ale cărei perspective sunt întunecate de violenţă menţinută structural de puterile politice, de mişcările extremiste, de agresivitatea tolerată sau întreţinută la nivel social, în familii şi la nivel personal.
Societatea românească este într-o schimbare rapidă şi pe multe planuri fără perspective clare, iar schimbările structurale ce au loc într-un ritm accelerat debusolează şi generează structuri de violenţă subtilă asupra individului.
Stressul generat de ritmul ameţitor, dezorientarea provocată de bombardamentul de informaţii, suprasolicitarea individului datorată multitudinii de roluri sociale de îndeplinit, presiunile sociale la nivel de performanţă generatoare de incapacitatea de a lua decizii sunt doar câteva faţete ale violenţei zilnice pe care o exercită asupra fiecăruia dintre noi ambientul în care suntem integraţi fără să ne dăm seama.

În ce fel este şi poate fi cercetăşial o lumină pentru tinerii dinăuntru şi dinafară?

Este în primul rând prin valorile pe care le promovează. Legea şi Promisiunea ne pun înaintea ochilor imaginea unui tânăr care încearcă în tot ce este şi face să fie integrat în mod nonviolent în lumea în care trăieşte: un tânăr pentru care respectul pentru sine, celălalt şi natură sunt un tot; un tânăr care caută să fie onest, într-o lume în care „şmecheria” şi „manipularea” par a fi valori; un tânăr ce caută să trăiască simplu, într-o cultură ce ridică consumul la rang de stil de viaţă; un tânăr ce caută să fie altruist şi bun coechipier, atunci când egoismul e promovat la toate nivelurile; un tânăr jovial, într-o cultură în care, pentru tineri, tristeţea şi autoizolarea sunt considerate alternative sănătoase şi educative doar pentru că sunt „altfel”. Enumerarea ar putea continua. Şi ar putea fi una dintre pistele de reflecţie pentru fiecare grup.

În ce fel imaginea tânărului promovată de Legea Scout şi de promisiune contrastează cu imaginea promovată de societatea contemporană, devenind astfel lumină?

Principiile de bază ale scoutismului sunt nonviolente. La nivel de metodă, individul nu este forţat să acumuleze informaţie sau să fie performant în mod individual şi dăunător pentru cei din jur. Faptul de a învăţa făcând lucruri împreună cu alţii stimulează dezvoltarea individului ca fiinţă socială. Iar la baza acestei modalităţi educative poate sta un principiu fondator: orice tânără sau tânăr poate fi nonviolent, poate aduce lumiă şi pace acolo unde trăieşte. Dat fiind contextul descris mai sus, din ce în ce mai mulţi tineri nu mai cred că pot duce o astfel de viaţă fără a deveni nişte perdanţi, sau „loser-i” (a se citi „luzări”!). Gandhi ne aminteşte că se poate. El însuşi a trăit într-un mediu extrem de violent, dar prin credinţa că oamenii sunt legaţi de Dumnezeire prin însăşi firea lor şi că, prin urmare, trebuie iubiţi şi preţuiţi pentru ceea ce sunt a avut curajul să schimbe India. A crezut în oameni până la capăt, deşi a avut multe de îndurat din partea lor. Până la urmă dreptatea a fost de partea sa. Considerat fiind un „loser”, a schimbat radical societatea în care trăia. A rezistat presiunilor de a ceda violenţei şi a învins.

Suntem consideraţi uneori „loser-i” sau neadaptaţi la societatea zilelor noastre. De ce?
În ce fel valorile pe care încercăm să le trăim vin în contrast cu valorile societăţii contemporane?
E adevărat că cinstea, altruismul, spiritul de echipă, respectul pentru natură, credinţa în Dumnezeu nu sunt apreciate în societatea contemporană?
În ce fel e legat acest contrast de dorinţa de reuşită imediată?

2. Evanghelia după Ioan 1,1-14

„La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu şi Cuvîntul era Dumnezeu.
Acesta era la început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor; şi lumina în întuneric luminează, şi întunericul n-a cuprins-o.
A fost un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci ca să dea mărturie despre lumină.
Era Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul venind în lume.
În lume era şi lumea prin El s-a făcut şi lumea nu l-a cunoscut.
Într-ale sale a venit şi ai săi nu l-au primit.
Dar tuturor celor care l-au primit le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, celor care cred în numele lui, care nu din sînge, nici din voinţă trupească, nici din voinţă bărbătească, ci din Dumnezeu s-au născut.
Şi Cuvîntul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit între noi, şi am văzut slava lui: slavă ca a Unuia născut de la Tatăl, plin de har şi de adevăr.”

Activitate:
Liderii pot face acest exerciţiu ca un gen de contemplaţie ghidată. Citesc sau adaptează cele de mai jos în funcţie de grupurile de vârstă, lasând momente de linişte ori de câte ori simt nevoia.

Lăsaţi să vă fluture prin cap tot ceea ce vă impresionează din lumea de azi.
Încercaţi să priviţi globul de sus, de foarte sus.
Apoi apropiaţi-vă încet.
Priviţi Australia, Africa, Asia, Americile, treceţi oceanul şi priviţi Europa.
Încet, veniţi spre România, spre la voi acasă, spre camera în care sunteţi…

Căutaţi să vedeţi oamenii, ca şi cum blocurile şi casele ar avea pereţi transparenţi.
Vedeţi ce fac oamenii acum….
Cum mulţi au fost loviţi de catastrofe şi stau pe afară, pe sub corturi, în campusuri de refugiaţi…
Cum, prin Europa, mulţi stau pe străzi, se bat, se ceartă,
se dezbină familii, tragedii provocate din asa-zisă dragoste,
copii ucişi, agresaţi sau violaţi deseori, sau puşi la munci grele
prin China, America de sud, România…
Cum, de peste tot, o suferinţă enormă urcă spre un cer parcă mut, din care nu e răspuns sau mângâiere care să poată ostoi atâta durere…

„În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor; şi lumina în întuneric luminează, şi întunericul n-a cuprins-o....”

Vedeţi-i şi pe toţi cei care încearcă să facă ceva pentru oameni :
Politicieni mai mult sau mai puţin meschini,
Organizaţii care se ocupă de suferinzii de tot felul,
Medici, asistente, infirmiere, oameni de spirit de toate religiile, etc…
Tot ce poate mângâia inima omului, cu sau fără implicarea în vreun fel a dumnezeirii…

„El era Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul venind în lume.
În lume era şi lumea prin El s-a făcut şi lumea nu l-a cunoscut.
Într-ale sale a venit şi ai săi nu l-au primit...”

Nu uitaţi să vă gândiţi şi la cei ce se bucură.
Cei ce se bucura intens de ceea ce trăiesc şi le este dat :
Copii bine îngrijiţi şi plini de încredere în cei din jurul lor şi în viitor,
Adolescenţi şi tineri îndrăgostiţi, cărora viitorul le promite totul,
Tineri căsătoriţi care visează viitorul familiei sau îşi văd primul prunc,
Adulţi care încep să culeagă roadele vieţii,
Batrâni care îşi aşteaptă cu seninătate sfârşitul…

Oameni care ştiu să dea şi să primească de la viaţă tot ce se poate…

„A fost un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci ca să dea mărturie despre lumină...”

Lăsaţi-vă mintea să planeze cum vrea asupra lumii.
Opriţi-vă asupra lucrurilor care vă reţin atenţia…
Refuzaţi să vă gândiţi la voi.
Doar la omenire, cu tot amalgamul ei de durere şi bucurie…

Unde este lumina lui Dumnezeu în toate acestea ?
Poate izolat prin temple, moschei sau biserici ?
Poate ascuns pe cine ştie ce nori ?
Sau poate pe undeva prin şi printre tot ceea ce aţi contemplat ?
În ce fel lucrează Dumnezeu în şi prin Scout ? În ce fel poate da marturie despre lumină ?

Ziua a doua. RELAŢIA CU CELĂLALT

1. Mahatma Gandhi

„În forma sa pozitivă non-violenţa înseamnă cea mai mare dragoste, cea mai mare iubire. Trebuie să aplic aceleaşi reguli faţă de făcătorul de rele care îmi este duşman sau străin pe care le-aş aplica tatălui sau fiului meu care ar face rele. Acest gen de non-violenţă activă implică în mod necesar adevăr şi neînfricare. Un om nu-i poate dezamăgi pe cei pe care îi iubeşte, nu-i este frică de ei şi nici nu-i poate înspăimânta. Dăruirea vieţii este cel mai mare dar; omul care o dă într-adevăr dezarmează orice împotrivire. El a bătătorit calea spre o înţelegere demnă. Şi nimeni care la râdul lui este supus fricii nu poate oferi acest dar. El trebuie să fie fără frică. Cineva nu poate practica non-violenţa şi să fie laş în acelaşi timp. Trăirea non-violenţei cere cel mai mare curaj.”

Unul dintre principiile de relaţie între oameni recunoscute şi de înţelepciunea populară este binecunoscutul: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Problemele apar, însă, atunci când cei din jur nu respectă această regulă de conduită. Ei devin agresori. În ce fel ne poziţionăm în faţa aceluia care ne invadează spaţiul, ne agresează verbal sau chiar fizic, ne agresează cu tăcerea sau ne lasă la greu?
Gandhi ne propune o viziune asupra lumii şi o modalitate practică de a înfrunta momentele de tensiune şi conflict.

În primul rând trebuie să ne formăm felul de a vedea oamenii. Dacă acceptăm ca punct de plecare convingerea că toţi oamenii sunt egali prin simplul fapt că sunt oameni, dacă mai şi credem că toţi au fost creaţi de Dumnezeu pentru a fi buni şi că, prin urmare, fiecare urmăreşte ceea ce crede el că e bine, vom realiza că oamenii nu sunt răi de fapt, ci orbi. Ceea ce unuia i se pare bine, s-ar putea să nu fie bine pentru celălalt.
Oamenii caută justificări pentru tot ceea ce fac. Şi, din păcate, până şi războaiele cele mai crunte au justificările lor. Toate par a avea un bine drept ţintă; fie binele unui popor, fie binele unei minorităţi fie apărarea nu ştiu cărui drept.
Tot la fel şi cu micile războaie pe care le trăim în viaţa de zi cu zi. Când rănim noi înşine pe cineva, o facem crezând că e „spre binele lui” sau ca să ne apărăm (bunul nume, faima, poziţia, etc.).
In primul rând viziunea noastră asupra celor din jur e cea care e de schimbat. Faptul de a fi nonviolent cu cel ce mă atacă e în el însuşi iubire. E acceptarea faptului că violenţa pe care o stârneşte în mine cutare sau cutare poate fi reţinută de convingerea mea că acea persoană greşeşte poate nu din răutate, ci din neştiinţă, iar dacă o face din răutate, are şansa de a se îndrepta. Faptul de a-l trata pe cel ce îmi face rău ca fiind tatăl, mama, fratele sau sora – pe care se presupune că îi iubesc şi că nu i-aş răni în mod voit pentru nimic în lume (deşi violenţa în familii nu e chiar o floare rară, din păcate) – implică iubire pentru tot omul.
Iubire, în acest caz nu înseamnă că mor de dragul celui ce mă atacă, dar că îmi asum durerea pe care mi-a pricinuit-o, o îndur cu răbdare, primind şi suferinţa pe care mi-o provoacă faptul că nu las să se arunce asupra persoanei în cauză violenţa pe care a stârnit-o în mine.
Încetul cu încetul acest gen de comportament generează un ambient paşnic în jurul meu, făcându-mă să fac experienţa a ceea ce e numită fericire în creştinism: „Fericiţi făcătorii de pace”.
Dăruirea păcii înseamnă limitarea puterii distructive a violenţei, adică a forţelor aducătoare de moarte fizică sau lăuntrică, devenind dăruire de viaţă.

2. Evanghelia după Ioan 15,9-17
„Precum m-a iubit pe mine Tatăl, şi Eu v-am iubit pe voi. Rămîneţi în iubirea mea!
Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămîne în iubirea mea, precum Eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămîn în iubirea lui.
Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să rămînă în voi şi bucuria voastră să fie deplină.
Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu.
Mai mare iubire decît aceasta nimeni nu are ca acela care-şi pune viaţa pentru prietenii săi.
Voi sînteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpînul, ci v-am numit prieteni, pentru că toate cîte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute.
Nu voi m-aţi ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod şi rodul vostru să rămînă, pentru ca orice i-aţi cere Tatălui în numele meu, să vă dea.
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii.”

Activitate: la fel ca şi săptmâna trecută. Citiţi şi adaptaţi. Lăsaţi momente de linişte pentru meditaţie personală.

Săptămâna trecută am încercat să privim lumea de sus…
L-aş plagia pe Sfântul Ignaţiu zicând că Dumnezeu, vazând lumea, o vede ca pe lumea din care face parte şi Fiul lui… Isus.
Nu o poate privi altfel.
O lume care se bucură şi suferă aşa cum Isus se bucură de compania oamenilor şi suferă printre si cu ei…
Cred că pentru Dumnezeu lumea nu există decât cu Isus în ea.
Isus care are oameni ca prieteni : Lazăr, Maria, Marta, alţii… ucenicii pe care îi numeşte prieteni…
Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru din cer este desăvârşit : nu devenim desăvârşiţi prin noi înşine, ci numai cu ceilalţi…
Fiţi desăvârşiţi, adică « compleţi »… iar omul nu poate fi complet de unul singur…
Intrarea lui Isus în lume este intrarea într-o existenţă în care îl aşteaptă şi prieteni…
În care îl aşteaptă relaţii de tot felul. Nu numai prieteni.
Isus se naşte ca un om capabil să traiască o relaţie de prietenie cu tot omul. Pentru simplul fapt că este om.
Nu există iubire mai mare decât a aceluia care îşi dă viaţa pentru prietenii săi.
Isus : cel care acceptă să traiască pe pământ ca cel care îşi primeşte viaţa pentru a o da pentru tot omul… pentru că ţine şi la ultimul om ca la un cel mai bun prieten… ţine la tot omul ca Dumnezeu însuşi…
« Nu numărul de relaţii contează, ci intensitatea lor. La urmă toate relaţiile umane sunt tot ceea ce contează în viaţă… Dumnezeu însuşi se foloseşte de noi prin intermediul relaţiilor umane… »
Contemplaţia lumii de săptamâna trecută v-a deschis probabil o breşă în umanitate…

Ce tip de relaţii umane noi aţi descoperit săptămâna trecută ?
De ce fel de oameni vă simţiţi legaţi?
Suferinzii şi nenorociţii, oamenii care se bucură pentru lucrurile pe care le trăiesc cu sau fără plăcere, ce vă spun?
Ce loc este pentru Dumnezeu în relaţiile pe care le-aţi legat sau care ar trebui legate?
Pentru cine aţi alege să vă naşteţi ?
Pentru câti oameni aţi putea să vă “daţi viaţa”, să o puneţi la bătaie pentru a fi făcători de lumină şi pace ?

Ziua a treia. RELAŢIA CU SINE

1. Mahatma Gandhi

„Non-violenţa, pentru a fi o adevărată forţă, trebuie să înceapă cu mintea. Non-violenţa trupului numai, fără cooperarea minţii, este non-violenţa celor slabi şi laşi şi, prin urmare, nu are putere. Dacă purtăm răutate şi ură în piept şi ne facem că nu răspundem (răului cu rău), acesta se poate întoarce împotriva noastră şi ne poate duce la distrugere. Pentru ca abţinerea de la violeţa fizică să nu fie dăunătoare este necesar ca cel puţin să nu nutrim ură, dacă nu putem genera iubire activă.”

Învăţăm iubirea de sine din iubirea pe care am primit-o la rândul nostru şi pe care o putem da. Violenţa care se naşte faţă de altcineva e semn al violenţei pe care o purtăm în noi şi care este produsă, printre altele, de respingerea unor aspecte din persoana sau viaţa noastră care nu ne sunt pe plac. Sunt rare momentele în care ne putem agresa fizic pe noi înşine, deşi din păcate se mai întâmplă şi lucruri de acest gen printre adolescenţi, dar adesea trăim cu resentiment şi ură aproape faţă de aspecte ale persoanei noastre care nu sunt cum ne-am dori să fie.
Dacă faţă de un agresor extern trebuie să încercăm să nu nutrim ură, pentru a nu ne dăuna, aceeaşi măsură trebuie să o aplicăm şi faţă de agresorul din noi, faţă de ceea ce nu ne place la noi înşine. Fiecare dintre noi e o combinaţie unică de faţete pozitive şi negative de personalitate, de talente şi anti-talente, de frumuseţi şi părţi de care ne e ruşine sau pe care am dori să nu le avem sau să fie altfel.

Ne-am putea opri pentru câteva momente căutând trei lucruri care ne plac la noi înşine şi trei care nu ne plac.

Cum ne raportăm la ele? În ce fel ne condiţionează comportamentul? În ce fel ne fac viaţa mai dulce sau mai amară?

Fiecare dintre nuanţele care ne constituie ca persoane, luate în parte, nu sunt o persoană. Sunt aspecte. Combinaţia dintre ele face ca cineva să fie ceea ce este la un moment dat. Fiecare dintre noi e o combinaţie care poate fi aducătoare de pace dacă reuşim să vedem că tocmai ea ne face unici.
Dacă am vedea în aspectele neplăcute ale persoanei noastre oportunităţi ce ne-au fost oferite pentru a înţelege mai bine lumea, viaţa şi oamenii, părţile din noi care ne par duşmani, ar deveni prieteni, educatori, sfetnici. De exemplu, dacă sunt o persoană temperamentală, îmi va fi mai uşor să îi înţeleg pe cei ca mine, dar şi să găsesc modalităţi de a valorifica această parte din mine şi din ceilalţi. Dacă sunt o persoană cu tendinţe depresive, îmi va fi mai uşor să iubesc depresivul sau depresiva din mine şi să-i port de grijă cu răbdare şi blândeţe, gândindu-mă că aceasta poate ajuta şi altora ca mine.

Non-violenţa minţii este atinsă atunci când pricepem că suntem un amestec de o frumuseţe unică, părţile din noi care ne par a fi duşmani fiind de fapt surse de energie creatoare şi constant îndemn la înţelegere şi blândeţe, mai curând decât pulsiune generatoare de tensiune. Pricepând că ne sunt aliaţii cei mai apropiaţi pe care-i avem, ura va dispărea, făcând loc, apoi, iubirii active; care nu înseamnă, din nou, că mor de plăcere când mă gândesc că sunt o persoană agresivă, de exemplu, şi că trebuie mereu să-mi controlez pulsiunile, ci că voi putea fi blând cu această parte din mine.

Cum ne tratăm „duşmanii” din interior? Căutăm să-i eliminăm brutal sau să-i ascundem sau căutăm să ni-i facem aliaţi şi apoi prieteni?

2. Evanghelia după Marcu 8,22-25

„A ajuns (Isus) la Betsaida. Şi i-au adus un orb şi l-au rugat să-l atingă. Şi El, luându-l de mână pe orb, l-a dus afară din sat şi, punându-i salivă pe ochi, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: «Vezi ceva?» El şi-a ridicat ochii şi a spus: «Văd oamenii ca nişte copaci, îi văd mergând». Atunci şi-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui, şi el a văzut limpede şi s-a făcut bine şi vedea toate lucrurile de departe.”

Închid ochii şi încerc să-i ascult pe cei din jurul meu cum respiră. Caut să prind orice foşnet...

Mă uit la ei de sus şi îi văd cu ochii închişi, făcând acelaşi lucru ca şi mine: ascultând...

Mă văd pe mine, aşa cum sunt acum. Sunt o persoană cu bucurii şi necazuri, cu lucruri care îmi aduc bucurie şi lucruri care mă întristează...

Îmi cercetez trupul: e sănătos sau bolnav, are părţi frumoase şi părţi care aş fi voit să fie altfel...

Mă uit în interiorul meu şi încerc să văd lucrurile frumoase din mine: o inimă capabilă să iubească, o minte în stare să înţeleagă lucruri, evenimente şi persoane...

Caut şi alte părţi pozitive din mine şi le găsesc un loc:
BUNĂTATE, undeva în coşul pieptului...
BLÂNDEŢE, undeva pe la sprâncene...
RĂBDARE ŞI ÎNŢELEGERE, undeva pe la urechi, etc...

Caut şi văd şi părţi care nu îmi plac şi încerc să le găsesc un loc:
LIPSA DE RĂBDARE, aşezată pe undeva pe la glezne...
AGRESIVITATE, aşezată pe undeva pe la coate...
FRICILE, aşezate pe la umeri...
NEMULŢUMIREA, undeva în colţul gurii...
RANCHIUNA ŞI INVIDIA, aşezate pe la stomac...

Caut un loc pentru celelalte aspecte din mine care nu-mi plac şi le privesc.

Îmi închipui că sunt orbul care l-a întâlnit pe Isus şi că se apropie de mine, aşa cum stau. Se uită la mine, mă prinde de mână şi cu cealaltă începe să atingă toate locurile în care sunt părţile nesănătoase din mine...

Simt cum atingerea şi mângâierea mâinilor lui transformă aceste locuri în lumină...

Stau în linişte şi îl las să atingă fiecare parte pe rând, prefăcând-o în lumină...
o lumină pe care o las să se împrăştie în tot corpul...

Stau în această lumină şi-I mulţumesc.

Îi văd şi pe cei din jur cum se umplu de aceeaşi lumină...
Şi-I mulţumesc şi pentru ei...

Ziua a patra. RELAŢIA CU DUMNEZEU

1. Mahatma Gandhi

„Non-violenţa nu este un lucru uşor de înţeles şi cu atât mai mult uşor de practicat, aşa slabi cum suntem. Trebuie să acţionăm în mod „rugător” şi umil, cerându-i lui Dumnezeu fără încetare să ne deschidă ochii priceperii, fiind mereu gata să acţionăm în conformitate cu lumina pe care o primim zilnic.”

Tensiunile şi violenţa sunt parte din existenţă. Sunt legea firii. Oamenii manâncă animale, animalele mănâncă iarbă, ca să trăiască, iarba trage din pământ substannţele de care are nevoie, sărăcindu-l. E un gen de violenţă necesară pentru a întreţine viaţa. În fiecare dintre noi există un gen de tensiune necesară pentru a ne menţine în viaţă, în mişcare, în continuă creativitate...
Dar la tensiunile şi violenţele necesare, se adaugă tensiunea şi violenţa absurdă, greu de înţeles şi de justificat: violenţa împotriva celui fără apărare, a celui slab, a celui incapabil de a da o replică sau de a reacţiona în vreun fel. În faţa violenţei nejustificate şi absurde, avem tentaţia de a reacţiona cu violenţă căci percepem lumea, în general, doar în două nuanţe: alb sau negru, lucruri care merită să fie, pentru că sunt bune şi cele ce nu merită sa fie, pentru că sunt rele.

Singura entitate care le cuprinde pe toate este dumnezeirea. Pentru Dumnezeu toate au dreptul să fie. El face să cadă ploaia Sa şi peste cei buni şi peste cei răi, cum spun Evangheliile. El lasă să crească neghina şi grâul împreună, până la vremea secerişului. El acţionează în omenire, prin şi pentru omenire pentru a o face mai bună, mai paşnică, mai luminoasă.

Dacă reuşim să descoperim prin modul nostru de a fi această credinţă diafană în noi, realizăm că noi, ca indivizi, fără a fi umpluţi şi animaţi pe dinăuntru de duhul divin care lucrează pentru viaţă, pentru lumină şi pace în omenire, ne descurajăm uşor şi ne pierdem răbdarea. Ne pierdem uşor răbdarea cu cei din jur, ne pierdem răbdarea cu noi înşine, ne răzvrătim împotriva Dumnezeirii care pare inactivă şi mută.

Cererea de ajutor constantă şi verticală, ştiind că încercăm să lucrăm în şi cu Dumnezeu, devine nu o umilinţă, ci un act matur de cerere de ajutor, sprijin şi încredere reciprocă. Nu e scânceala de copil neajutorat care cere de mâncare, ci e cererea de susţinere a unui tânăr matur ce caută să-şi găsească propria direcţie în viaţă.

Muncind pentru pace, pentru viaţă, pentru luminarea celor din jur şi a noastră, îl putem descoperi pe Dumnezeu acolo, deja viu, ca o energie ce poartă lumea şi ne poartă, ne atrage în aventura oamenilor de spirit care au transformat lumea în bine.
Lumina o primim zilnic, cum zice Gandhi, doar ca nu o vedem mereu. Ea trebuie cerută pentru a vedea dincolo de aparenţe. „Lumina a venit în lume”, este în lume, doar că e nevoie de oameni care să o mai şi arate cu degetul pentru a fi văzută.
Aşa cum naşterea lui Isus în lume a fost degetul dumnezeirii, semnul văzut că Dumnezeu nu s-a săturat de omenire.

2. Evanghelia după Matei 2, 18-25

„Iar naşterea lui Isus Cristos a fost aşa: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei împreună, s-a aflat că a zămislit de la Duhul Sfînt. Iosif, logodnicul ei, fiind drept şi nevoind s-o dea pe faţă, a voit s-o lase pe ascuns. Şi pe cînd cugeta el la acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis zicîndu-i: “Iosife, fiul lui David, nu te teme s-o iei la tine pe Maria, logodnica ta, căci ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfînt. Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mîntui pe poporul său de păcate”. Iar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească cele spuse de Domnul prin profetul care zice: Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi-i vor pune numele Emanuel,ceea ce se tălmăceşte Dumnezeu cu noi”. Şi trezindu-se Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe femeia sa. Şi fără s-o fi cunoscut, a născut un fiu şi i-a pus numele Isus.”

Mă aşez liniştit şi las întunericul de sub pleoape să mă învăluie...
Îmi ascult respiraţia care devine din ce în ce mai liniştită...

Îmi amintesc de lumea în care trăiesc: o lume bântuită de violenţă şi agresivitate...

Ascult plânsul oamenilor care mor de foame, al celor disperaţi, al celor chinuiţi şi torturaţi de alţii...
Simt durerea oamenilor care nu pot face faţă presiunilor societăţii...
Percep lumea ca pe o mare de durere...

Mi-l imaginez pe Sfântul Iosif: bărbat muncitor, plin de speranţe şi planuri pentru viitor, dormind agitat şi foindu-se...
Visez visul lui: „se va naşte un copil de care va trebui să ai grijă”...

Simt agitaţia din somnul său: „cum se poate? Toate par a ne fi împotrivă... cunoscuţii, rudele, prietenii ce vor zice? De unde a apărut? Mai e posibilă lumina în viaţa mea?”...

Văd scena din Betlehem: Iosif şi Maria privind la un copil născut într-o peşteră. Nu-i pot oferi confort, căldură, un pat... nimic din ceea ce ar fi dorit pentru el...

Stau şi îl privesc cu mirare: e un copil dat lor şi nu numai lor... un copil dat lumii ca semn al luminii, ca lumină...
Stau şi privesc şi eu şi observ cum liniştea din ochii lor sfidează situaţia mizeră în care se află. Ar trebui să se plângă, să bocească...

Observ cum liniştea lor vine în contrast cu geamătul de durere al lumii noastre...

Ce pot eu face ca şi astăzi să fie colţuri de linişte şi lumină în lume?

Ca şi astăzi să fie oameni care stau de veghe în faţa luminii?...

Cum pot face ca eu, acolo unde trăiesc, în familie, la şcoală, la muncă, în grupul de prieteni, să aduc pace şi încredere?

Privesc copilul şi îi vorbesc încet, cerând de la El pacea pentru lume, pentru oamenii cu care trăiesc şi pentru mine...

Îl privesc ca pe o fiinţă de lumină şi îl las să mă umple şi pe mine de lumină, de încredere că Dumnezeu lucrează şi prin mine pentru lumină şi pace...

Îmi amintesc că cei din jurul meu fac acelaşi lucru şi mă rog pentru ei...

ORGANIZAŢIA NAŢIONALĂ CERCETAŞII ROMÂNIEI - DEPARTAMENTUL PRINCIPII ŞI VALORI CERCETĂŞEŞTI