Dragi temerari,
Aţi ajuns la cea din urmă Cale. Calea Căilor. Aţi parcurs cinci căi, fiecare cu provocările ei, mai uşoare sau mai grele. V-aţi folosit cunoștințele de matematică, ați proiectat Sarmizegetusa Regia, ați înfăptuit una din muncile lui Hercule, ați proiectat o aventură. Și câte și mai câte nu ați făcut.
Aveți provocările finale. Cursa pentru Trofeu se încheie aici. Cine oare va câștiga? Nu se știe încă nimic. Pe locuri, fiți gata...START!
Cursa pentru ultima sută de metri a început!
1. Pentru că cel mare îl ajută pe cel mic, după cum bine simbolizează salutul nostru cercetășesc, provocarea voastră e următoarea: mergețila o grădiniță/ școală primară și faceți o activitate de o oră cu copiii de acolo. Activitatea trebuie să cuprindă:
- 3 jocuri învățate de voi la cercetași
- Prezentarea unei teme de interes pentru cei mici: o alimentație corectă, igiena personală, cum să se comporte în natură, cum să se comporte în spații publice biserică, muzeu, etc.). Sau orice altă temă credeți că îi interesează.
Demonstrați aceasta printr-o adeverință dată de educator(oare)/învățător(oare) și prin poze de la fiecare activitate. De asemenea, scrieți o pagină de jurnal despre asta.
2. Ați concurat între voi, ați parcurs căi împreună, deși vă aflați la distanțe mari unii de ceilalți. Pentru a vă aduce aminte de aceasta, veți primi adresa de e-mail/număr de telefon a unui șef de patrulă care participă la Trofeu. Voi trebuie să luați legătura cu el, să aflați ce patrulă reprezintă și de unde sunt. Aflați-i apoi adresa poștală.
Realizați, toată patrula, o amintire confecționată manual pentru cealaltă patrulă. Pentru a vi se puncta proba, trebuie să:
- Aveți maxim 3 poze din timpul lucrului
- O poză cu voi, ca patrulă, împreună cu ceea ce ați confecționat pentru ceilalți
- O poză cu plicul care să conțină adresele destinatarului și expeditorului
- O poză cu patrula care a primit obiectul confecționat de voi
3. Acum, la final meritați să vă premiați (înainte de a o face noi). Pentru aceasta, vă provocăm să vă faceți un tort. Trebuie să participe toată patrula, să fie făcut de mâna voastră și mai ales, să vă distrați împreună când îl faceți. Scrieți pe tort un mesaj cercetășesc.
Nu uitați să trimiteți următoarele:
- Rețeta tortului
- Poze în timpul realizării
- Poza finală
Acestea fiind zise, porniți! Lingurițele la înaintare și poftă mare! :)
Șiiii...pentru că provocările apar la tot pasul, bonusul Trofeului celor Șase Căi se acordă patrulelor care patricipă la LoA Day! Se desfășoară între 19-20 martie, și trebuie să aveți acces la internet în ziua aceea și să îndepliniți niște provocări pe care le primiți de la Regiunea Europeană în ziua respectivă. Bonusul este de 50 de puncte și poate răsturna serios clasamentul final! Veți primi și fișa de înscriere în mail, fișă ce trebuie completată cel mai târziu pe 8 martie 2010 și trimisă la adresa temerari@scout.ro !
Nu uitați să aveți un element cercetășesc când îndepliniți probele și să fiți toată patrula! Pentru că aceasta este cea din urmă Cale, termenul de predare este 21 martie 2010 (nu uitați că fișele de înscriere pentru LoA Day trebuie trimise până pe 8 martie!). Trimiteți materialele la adresa temerari@scout.ro.
Mult succes!
Echipa Națională de Temerari
vineri, 26 februarie 2010
marți, 23 februarie 2010
Lumea lui Hades - Proba 2 - Calea Lumii - TROFEUL CELOR ŞASE CĂI - Ediţia I
INTRAREA ÎN LUMEA LUI HADES
Urmând schiţa şi indicaţiile date de Nea Petre, am ajuns cu bine la intrarea în Lumea lui Hades.
Scopul nostru este să găsim Piatra Dorinţelor, piatră carea are puteri magice. Cu ajutorul ei, poate fi îndeplinită o mare dorinţă, dacă piatra este scoasă la soare, din adâncul pământului şi dacă opt copii o ating şi îşi doresc în acelaşi timp, acelaşi lucru, pentru o persoană, alta decât oricare dintre ei.
Am mai verificat încă odată lista cu tot ce aveam la noi:
- lanterne, căşti cu lămpi frontale, felinar, lumânări, chibrituri, baterii şi acumulatori;
- salopete, cizme de cauciuc, haine de schimb, sac de dormit, saltea izolantă, cort;
- mâncare (pâine, biscuiţi, fructe, ouă, lapte, şuncă, compot de ananas, ciocolată, alune, stafide, caşcaval, mere şi altele), tacâmuri, căni, farfurii, primus, faţă de masă;
- echipament (ham, cordelină, carabiniere, opt de rapel, rucsacuri), trusă medicală;
- captator de energie, multiplicator de obiecte, condensator de volum, reductor de greutate, arbaletă cu săgeţi amorţitoare, staţii de emisie-recepţie, cuvintele magice;
- aparat foto, cremă antibacteriană, foarfece, creion, pix, jurnal, steag.
Mulţumiţi, vom pătrunde cu uşurinţă, dar şi cu puţină teamă în lumea subterană, întunecată, umedă şi plină de mister.
Dani
ZIUA ÎNTÂI – REGINA SALAMANDRĂ
Echipaţi cu toate cele necesare unei aventuri de durată, pornim cu curaj în Lumea lui Hades. În această primă zi, am parcurs o galerie foarte îngustă şi întortocheată (noroc că am folosit din plin condensatorul de volum). Chiar ne-am şi rătăcit, dar când credeam că nu mai găsim nici o cale de înaintare, norocul ne iese în cale sub forma unei… Salamandre! Neagră cu pete portocalii, poartă pe cap o coroniţă strălucitoare şi ne spune cu glas subţirel, care ne lasă muţi de uimire:
- Eu sunt Regina Salamandră, stăpâna acestor locuri. Aţi venit să căutaţi Piatra Dorinţelor, nu-i aşa?
- Da aşa este, dar cum se face că vorbeşti limba noastră? Întreabă Mihai.
- Nu, nu eu vorbesc limba voastră, ci voi înţelegeţi limba mea şi a tuturor celorlalte vieţuitoare din Lumea lui Hades. Asta înseamnă că aveţi sufletul curat şi chiar aveţi şanse să găsiţi piatra. Dar nu e suficient. Trebuie să fiţi mereu uniţi, deştepţi şi curajoşi, doar aşa veţi reuşi! Mă duc să mâ încălzesc puţin la soare! Vă doresc success!
- Stai! Strigă Mihai. Pe unde e calea cea bună? Dar Regina Salamandră dispăruse într-o crăpătură îngustă.
- Păi a zis să fim deştepţi, nu? Dacă ea se duce să se încălzească la soare, noi trebuie să mergem în sens opus. La drum!
Andra
ZIUA A DOUA – LOCUL DE POPAS
A doua zi, am ajuns la o galerie foarte înaltă, cu multe coturi şi trepte pe care urcam sau coboram după cum ne era mai uşor să înaintăm. Din fericire, prin galerie curgea un râu mititel şi zglobiu, numai bun pentru captatorul nostrum de energie şi pentru bateriile noastre descărcate.
Obosiţi după aproape două zile de umblat, când găsim o sală mai plată, hotărâm să facem un popas mai lung pentru odihnă.
Cu ajutorul condensatorului de volum şi reductorului de greutate, încărcate acum la maxim, readucem la dimensiuni normale, cortul, sacul de dormit şi salteaua izolantă. Apoi, cu multiplicatorul de obiecte facem dintr-un cort două (unul pentru noi cei patru gemeni, celălalt pentru Mihnea, Alex şi fete), apoi dintr-un sac de dormit, opt şi la fel cu saltelele. În acest timp fetele au pornit primusul iar ceaiul a început deja să prindă culoare. Pregătim masa, nerăbdători, pentru că ne este tare foame. Mihnea fură din caşcaval!
- Nu ai voie să mănânci încă! Strigă la el Justina. Mai bine spală-te pe mâini, nu vezi ce murder esti?
În scurt timp suntem ghftuiţi şi ne băgăm în sacii moi de dormit. Ce bine şi cald e! Facem concurs de glume dar până la urmă, unul câte unul adormim.
Pe mâine!
Mihai
ZIUA A TREIA – ÎNTÂLNIREA CU PRINŢUL LILIAC
După ce strângem tabăra, lucru care ne ia destul timp, suntem din nou gata de drum. Verificăm reverva de energie apoi harta şi ne luăm la harţă pentru că nu găsim deloc intrarea în Labirintul Mare. Atunci se aude un ţipăt şi Justina strigă înfricoşată:
- Arbaleta, daţi-mi arbaleta! E un liliac aici!
Atunci liliacul spune cu un glas răsunător, mult mai puternic decât ne aşteptam:
- Eu sunt Prinţul Liliac şi arbaleta voastră cu ventuze amorţitoare nu are nici un efect asupra mea. Eu stau amorţit toată iarna şi sunt obişnuit cu asta. Ce căutaţi în ţinutul meu? Piatra Dorinţelor, aşa-i? Dar cum credeţi voi că veţi putea trece prin Labirintul Mare fără ajutorul meu? Iar acum m-aţi supărat cu ameninţarea voastră! O să vă puneţi pofta în cui!
- Repede, repede! Cuvântul magic! Strigă Cristi.
- IARTĂ-MĂ Prinţule Liliac! Nu am vrut să-ţi facem nici un rău, doar m-am speriat!
Şi cuvântul magic îşi făcu imediat efectul. Prinţul Liliac râse în hohote şi le strigă din zbor:
- Urmaţi-mă! Dar la întoarcere să fiţi foarte atenţi! Şi mai ales aveţi grijă la Cascada Dorinţelor! Acolo veţi avea de înfruntat apele şi veţi avea multe peripeţii!
Şi aşa am trecut prin Labirintul Mare, atât de îngust şi de întortocheat încât dacă nu eram conduşi de Prinţul Liliac nu am fi reuşit.
Justina
ZIUA A PATRA – REGELE PĂIANJEN
Obosiţi şi murdari, cum ieşim din labirint şi găsim un loc mai bun, ne instalăm tabăra şi adormim imediat după masă. Trebuie să fim odihniţi pentru că mâine avem de depăşit Cascada Dorinţelor.
Dimineaţa (după ceas, că oricum tot timpul e întuneric) ni se pare tare greu să ne îmbrăcăm din nou cu salopetele murdare şi să pornim la drum. Mi-e dor de o baie caldă, de farfurii curate, de mami, de tati şi de soare.
Nici nu plecăm bine, când iată un nou personaj al Lumii lui Hades. Precis e şi-asta vreu rege…
- Buna ziua! Se aude o voce piţigăiată care vine de nicăieri. Eu sunt Regele Păianjen! Sunt stăpân pe aceste locuri.
- Nu ştii tu dragă rege, unde putem găsi Piatra Dorinţelor? Întreabă Dani.
- Ştiu, desigur că ştiu. Şi cel mai mic cotlon e cunoscut de mine. Piatra Dorinţelor este în Sala Titanilor, dar trebuie să o căutaţi atent, peste tot, dacă vreţi să daţi de ea.
- O s-o căutăm, stai fără grijă! La revedere!
- Nu cumva aţi uitat ceva? Întreabă maliţios Regele Păianjen ori vreţi să nu mai găsiţi piata aia în veci…
- MULŢUMIM, MULŢUMIM! Spunem noi repede în cor, folosind al doilea cuvânt magic pentru a-l îmbuna pe rege.
Şi toată ziua am umblat până am ajuns în sfârşit la Cascada Dorinţelor!
Gabi
ZIUA A CINCEA – CASCADA DORINŢELOR
Ne trezim destul de buimaci. Lanternele ne sunt aproape descărcate aşa că Mihai se duce până la apă să pună în funcţiune captatorul de energie pentru a ne putea reîncărca bateriile. Între timp, fetele pregătesc micul dejun (cacao cu lapte, biscuiţi şi ouă ochiuri).
- Stai, strigă Alex la Gabi, care-i întindea Andrei ultimul ou. Nu mai avem altul! Trebuie să-l multiplicăm!
- Ai dreptate! Adu multiplicatorul de obiecte!
După ce am mâncat, plecăm din nou la drum, urmând cursul râului subteran. Treptat, zgomotul apei devine din ce în ce mai puternic. Ne dăm seama că se apropie o cascadă. Cascada Dorinţelor despre care ne vorbise Prinţul Liliac. Dar Prinţul Liliac ne-a avertizat că la cascadă vom trece prin foarte multe peripeţii. Ne-a mai spus că ne vom uda foarte tare şi să ne păstram cel puţin o pereche de haine uscate, puse în pungi. Aşadar urmându-i sfatul ne-am amintit că din fericire Mihai avea o pelerina la el. Am multiplicat-o şi apoi am urcat prin cascadă. Ne-am udat desigur, dar nu aşa de rău. Eram obosiţi şi uzi, aşa că am mers până la un loc puţin mai drept unde puteam să ne aşezăm tabăra. Aici ne-am instalat şi ne-am băgat în sacii de dormit, pufoşi, calzi şi uscaţi. Doar eu am rămas lângă primus pentru a pregăti nişte ceaiuri. Mihai strănută şi ceilalţi îl urmează. Apoi toţi râdem în hohote de glumele spuse de Alex.
Suntem mulţumiţi că am reuşit să trecem de Cascada Dorinţelor!
Noapte bună!
Cristi
ZIUA A ŞASEA – PIATRA DORINŢELOR
Astăzi este ziua în care trebuie să găsim Piatra Dorinţelor. După ce am luat micul dejun, am activat condensatorul de volum şi am strâns tabăra.
Sala Titanilor în care trebuie să căutăm Piatra Dorinţelor este într-adevăr uriaşă. Bolovani mari şi mici, apa curgând învolburată şi întunericul de nepătruns ne fac să ne echipăm cât mai bine pentru explorare. Ne despărţim în echipe de câte doi: eu cu Justina, Mihai cu Gabi, Cristi cu Dani şi Alex cu Mihnea. Controlăm fiecare loc cu mare atenţie dar nu reuşim deloc să găsim piatra cea năzdrăvană. Din când în când strigăm ca să ne auzim unii pe alţii.
Dar la un moment dat se aude un strigăt mai puternic de „Ajutor!”. Dani s-a accidentat destul de rău, o piatră ascuţită i-a căzut pe mână şi acum sângele curge în voie. Trusa medicală e la Mihnea în bagaj dar ne trebuie condensatorul de volum care este la Gabi, pentru a o aduce la dimensiunile normale. Se dă alarma şi în câteva minute, mâna lui Dani este pansată de Justina. El spune că tot îl mai doare, dar nu avem de ales, trebuie să continuăm căutarea Pietrei Dorinţelor.
Au trecut multe ore de când căutăm şi suntem tare dezamăgiţi şi înfometaţi. Dar piatra trebuie să fie aici! Doar aşa ne-a spus Regele Păianjen. Ne odihnim puţin şi mâncăm ceva, apoi pornim iarăşi la căutat. Ajungem toţi în sfârşit la capătul Sălii Titanilor, acolo unde apa pătrunde în subteran. De aici nu mai avem unde înainta.
Dar privind mai atent vedem pe fundul apei ceva care sclipeşte multicolor. Atunci sărim în sus de bucurie când ne dăm seama că este chiar Piatra Dorinţelor! O luăm cu grijă şi o punem la mine în bagaj. Odată scoasă din apă, ea nu mai sclipeşte dar rămâne de un verde transparent. Suntem obosiţi morţi dar tare mulţumiţi. Mâine trebuie să parcurgem drumul înapoi şi să scoatem piatra la soare.
Somn uşor!
Alex
ZIUA A ŞAPTEA – REGELE PÂRŞ
Azi tebuie să trecem prin Labirintul Mare, dar nu reuşim cu nici un chip. Aşa cum ne avertizase Regele Păianjen, la întoarcere lucrurile vor să se complice. Studiem harta şi propun să o luam pe alt drum, pe Galeria Nouă şi Galeria Dreaptă. Cristi îmi aminteşte ce ştiu deja, că la întoarcere va fi mai greu şi că pe acolo apa e vijelioasă sunt cascade şi prăpăstii şi alte primejdii. Bine dar nici aşa nu putem sta, să orbrecăim la nesfarşit prin labirintul îngust. Plecăm prin galeria largă şi primitoare, dar nu după mult timp, apar şi primele obstacole. O prăpastie în care trebuie sa coborâm în rapel, pentru a ajunge la nivelul apei, apoi pentru că râul subteran mai primeşte un afluent, devine foarte greu să avansăm prin apă şi ne căţărăm pe o prispă. Trebuie să facem asigurare şi folosim din nou condensatorul de volum, reductorul de greutate şi multiplicatorul de obiecte, pentru materiale. Noroc că apa vijelioasă are şi un avantaj, captatorul de energie îşi face imediat treaba. Apoi ajungem în Galeria Dreaptă. Ne dăm seama după forma ei. Aici apa a dispărut, este linişte deplină, podeaua este plină de nisip fin. Mergem mult timp aşa, fără să mai întâlnim obstacole şi temerile noastre dispar.
Suntem veseli şi convinşi că în scurt timp vom fi din nou la lumină. Galeria este primitoare, destul de largă şi înaltă de nu-i vedem capătul. Apare o săritoare pe care o urcăm cu uşurinţă şi apoi... Gata!
Nu mai e nimic! Doar perete de jur împrejur! Nu se poate! Ne intoarcem îndârjiţi şi derutaţi, mergem voiniceşte şi în scurt timp suntem din nou în... Galeria Dreaptă! Şi pentru că nu avem ce face, aproape alergând, mai parcurgem odată acelaşi drum şi dăm din nou cu nasul în zid. Ce ne facem? Gabi stă să plângă, Mihai râde, dar nici el nu e prea în apele lui, fetele se încurajează una pe alta, Cristi şi Dani se sfădesc agitaţi iar Alex boceşte într-un ungher, că-l dor picioarele. Eu aş vrea să mânânc ceva şi cer mărul, biscuitele, bomboana şi multiplicatorul de obiecte. Multiplic 8 mere şi când să fac acelaşi lucru cu biscuiţii, în loc de 8, apar doar 4. Asta ne mai lipsea!
- Vreau şi eu biscuite! Aud vocea miorlăită a soră-mi.
- De biscuite ne arde nouă acum? Na ia-l pe al meu! Multiplicatorul e mort. În captatorul de energie nu mai e decât un schimb pentru lanternele noastre. Ce ne facem? Zic eu răstit pentru a-mi ascunde lacrimile. Şi cum la mere nu se mai uita nimeni acum, vreau să iau unul, când, ce să vezi? Deja cineva mânca din el. Rămânem toţi împietriţi de uimire, când auzim un glas subţirel:
- Îmi plac tare mult merele... Mmm... ce bune sunt!
- Un pârş! Da e un pârş! Strig eu vesel. Ei intră şi în subteran, dar trăiesc afară la lumină! Suntem aproape! Pârşule, pe unde este ieşirea?
Dar pâşul parcă nici nu ne-a auzit. Roade vesel la măr.
- Hei pârşule răspunde odată, suntem flămânzi şi obosiţi, trebuie să ieşim afară mai repede!
- Ei nu mai spune! Chiar aşa?
- Nu cred că scoatem ceva de la el aşa, mai bine foloseşte şi ultimul cuvânt magic. Sau mai bine lasă-mă pe mine spune Justina în şoaptă.
- Dragă pârşule, nu te supăra, eşti şi tu cumva rege al acestor locuri?
- Bineînţeles că sunt rege şi-mi plac tare mult merele!
- N-ai vrea să ne spui şi nouă pe unde ai intrat? Suntem flămânzi, obosiţi şi dacă nu ajungem în scurt timp la apă, nici lumină nu vom mai avea... TE ROG!
Cuvântul magic îşi făcu efectul îndată şi pârşul se uită în sus.
- Pe acolo! Spuse el arătând spre o găurică cât nuca...
- O, nu! Am irosit şi cuvântul magic! Spuse Justina suspinând.
- Ba să nu spui asta, zise pârşul. Ai pus doar întrebarea greşit. Dacă vreţi să ieşiţi, mergeţi înapoi până daţi de o galerie îngustă şi piezişă la dreapta, care vă va duce la apă. Apoi vă descurcaţi!
Lăsăm Regelui Pârş încă trei mere, apoi le împărţim pe celelelte patru şi ponim la drum din nou. Căutăm cu îndârjire galeria cea îngustă, pe care o găsim foarte repede, ne strecurăm cu greutate şi în scurt timp ajungem într-un loc foarte cunoscut: Sala de Popas! Ura! Nu ne mai gândim nici la mâncare, nici la baia care ne aşteaptă Foarte curând suntem afară, având cu noi Piatra Dorinţelor!
Aşa obosiţi, murdari şi flămânzi, scoatem iute piatra şi rostim în gând aceeaşi dorinţă: Nea Petre să ajungă să vadă anul acesta biserica din Cehia! Tocmai la timp. Peste câteva minute soarele apune. Dar noi suntem veseli şi mulţumiţi. Lumea lui Hades ne-a învăţat atâtea!
Mihnea
Urmând schiţa şi indicaţiile date de Nea Petre, am ajuns cu bine la intrarea în Lumea lui Hades.
Scopul nostru este să găsim Piatra Dorinţelor, piatră carea are puteri magice. Cu ajutorul ei, poate fi îndeplinită o mare dorinţă, dacă piatra este scoasă la soare, din adâncul pământului şi dacă opt copii o ating şi îşi doresc în acelaşi timp, acelaşi lucru, pentru o persoană, alta decât oricare dintre ei.
Am mai verificat încă odată lista cu tot ce aveam la noi:
- lanterne, căşti cu lămpi frontale, felinar, lumânări, chibrituri, baterii şi acumulatori;
- salopete, cizme de cauciuc, haine de schimb, sac de dormit, saltea izolantă, cort;
- mâncare (pâine, biscuiţi, fructe, ouă, lapte, şuncă, compot de ananas, ciocolată, alune, stafide, caşcaval, mere şi altele), tacâmuri, căni, farfurii, primus, faţă de masă;
- echipament (ham, cordelină, carabiniere, opt de rapel, rucsacuri), trusă medicală;
- captator de energie, multiplicator de obiecte, condensator de volum, reductor de greutate, arbaletă cu săgeţi amorţitoare, staţii de emisie-recepţie, cuvintele magice;
- aparat foto, cremă antibacteriană, foarfece, creion, pix, jurnal, steag.
Mulţumiţi, vom pătrunde cu uşurinţă, dar şi cu puţină teamă în lumea subterană, întunecată, umedă şi plină de mister.
Dani
ZIUA ÎNTÂI – REGINA SALAMANDRĂ
Echipaţi cu toate cele necesare unei aventuri de durată, pornim cu curaj în Lumea lui Hades. În această primă zi, am parcurs o galerie foarte îngustă şi întortocheată (noroc că am folosit din plin condensatorul de volum). Chiar ne-am şi rătăcit, dar când credeam că nu mai găsim nici o cale de înaintare, norocul ne iese în cale sub forma unei… Salamandre! Neagră cu pete portocalii, poartă pe cap o coroniţă strălucitoare şi ne spune cu glas subţirel, care ne lasă muţi de uimire:
- Eu sunt Regina Salamandră, stăpâna acestor locuri. Aţi venit să căutaţi Piatra Dorinţelor, nu-i aşa?
- Da aşa este, dar cum se face că vorbeşti limba noastră? Întreabă Mihai.
- Nu, nu eu vorbesc limba voastră, ci voi înţelegeţi limba mea şi a tuturor celorlalte vieţuitoare din Lumea lui Hades. Asta înseamnă că aveţi sufletul curat şi chiar aveţi şanse să găsiţi piatra. Dar nu e suficient. Trebuie să fiţi mereu uniţi, deştepţi şi curajoşi, doar aşa veţi reuşi! Mă duc să mâ încălzesc puţin la soare! Vă doresc success!
- Stai! Strigă Mihai. Pe unde e calea cea bună? Dar Regina Salamandră dispăruse într-o crăpătură îngustă.
- Păi a zis să fim deştepţi, nu? Dacă ea se duce să se încălzească la soare, noi trebuie să mergem în sens opus. La drum!
Andra
ZIUA A DOUA – LOCUL DE POPAS
A doua zi, am ajuns la o galerie foarte înaltă, cu multe coturi şi trepte pe care urcam sau coboram după cum ne era mai uşor să înaintăm. Din fericire, prin galerie curgea un râu mititel şi zglobiu, numai bun pentru captatorul nostrum de energie şi pentru bateriile noastre descărcate.
Obosiţi după aproape două zile de umblat, când găsim o sală mai plată, hotărâm să facem un popas mai lung pentru odihnă.
Cu ajutorul condensatorului de volum şi reductorului de greutate, încărcate acum la maxim, readucem la dimensiuni normale, cortul, sacul de dormit şi salteaua izolantă. Apoi, cu multiplicatorul de obiecte facem dintr-un cort două (unul pentru noi cei patru gemeni, celălalt pentru Mihnea, Alex şi fete), apoi dintr-un sac de dormit, opt şi la fel cu saltelele. În acest timp fetele au pornit primusul iar ceaiul a început deja să prindă culoare. Pregătim masa, nerăbdători, pentru că ne este tare foame. Mihnea fură din caşcaval!
- Nu ai voie să mănânci încă! Strigă la el Justina. Mai bine spală-te pe mâini, nu vezi ce murder esti?
În scurt timp suntem ghftuiţi şi ne băgăm în sacii moi de dormit. Ce bine şi cald e! Facem concurs de glume dar până la urmă, unul câte unul adormim.
Pe mâine!
Mihai
ZIUA A TREIA – ÎNTÂLNIREA CU PRINŢUL LILIAC
După ce strângem tabăra, lucru care ne ia destul timp, suntem din nou gata de drum. Verificăm reverva de energie apoi harta şi ne luăm la harţă pentru că nu găsim deloc intrarea în Labirintul Mare. Atunci se aude un ţipăt şi Justina strigă înfricoşată:
- Arbaleta, daţi-mi arbaleta! E un liliac aici!
Atunci liliacul spune cu un glas răsunător, mult mai puternic decât ne aşteptam:
- Eu sunt Prinţul Liliac şi arbaleta voastră cu ventuze amorţitoare nu are nici un efect asupra mea. Eu stau amorţit toată iarna şi sunt obişnuit cu asta. Ce căutaţi în ţinutul meu? Piatra Dorinţelor, aşa-i? Dar cum credeţi voi că veţi putea trece prin Labirintul Mare fără ajutorul meu? Iar acum m-aţi supărat cu ameninţarea voastră! O să vă puneţi pofta în cui!
- Repede, repede! Cuvântul magic! Strigă Cristi.
- IARTĂ-MĂ Prinţule Liliac! Nu am vrut să-ţi facem nici un rău, doar m-am speriat!
Şi cuvântul magic îşi făcu imediat efectul. Prinţul Liliac râse în hohote şi le strigă din zbor:
- Urmaţi-mă! Dar la întoarcere să fiţi foarte atenţi! Şi mai ales aveţi grijă la Cascada Dorinţelor! Acolo veţi avea de înfruntat apele şi veţi avea multe peripeţii!
Şi aşa am trecut prin Labirintul Mare, atât de îngust şi de întortocheat încât dacă nu eram conduşi de Prinţul Liliac nu am fi reuşit.
Justina
ZIUA A PATRA – REGELE PĂIANJEN
Obosiţi şi murdari, cum ieşim din labirint şi găsim un loc mai bun, ne instalăm tabăra şi adormim imediat după masă. Trebuie să fim odihniţi pentru că mâine avem de depăşit Cascada Dorinţelor.
Dimineaţa (după ceas, că oricum tot timpul e întuneric) ni se pare tare greu să ne îmbrăcăm din nou cu salopetele murdare şi să pornim la drum. Mi-e dor de o baie caldă, de farfurii curate, de mami, de tati şi de soare.
Nici nu plecăm bine, când iată un nou personaj al Lumii lui Hades. Precis e şi-asta vreu rege…
- Buna ziua! Se aude o voce piţigăiată care vine de nicăieri. Eu sunt Regele Păianjen! Sunt stăpân pe aceste locuri.
- Nu ştii tu dragă rege, unde putem găsi Piatra Dorinţelor? Întreabă Dani.
- Ştiu, desigur că ştiu. Şi cel mai mic cotlon e cunoscut de mine. Piatra Dorinţelor este în Sala Titanilor, dar trebuie să o căutaţi atent, peste tot, dacă vreţi să daţi de ea.
- O s-o căutăm, stai fără grijă! La revedere!
- Nu cumva aţi uitat ceva? Întreabă maliţios Regele Păianjen ori vreţi să nu mai găsiţi piata aia în veci…
- MULŢUMIM, MULŢUMIM! Spunem noi repede în cor, folosind al doilea cuvânt magic pentru a-l îmbuna pe rege.
Şi toată ziua am umblat până am ajuns în sfârşit la Cascada Dorinţelor!
Gabi
ZIUA A CINCEA – CASCADA DORINŢELOR
Ne trezim destul de buimaci. Lanternele ne sunt aproape descărcate aşa că Mihai se duce până la apă să pună în funcţiune captatorul de energie pentru a ne putea reîncărca bateriile. Între timp, fetele pregătesc micul dejun (cacao cu lapte, biscuiţi şi ouă ochiuri).
- Stai, strigă Alex la Gabi, care-i întindea Andrei ultimul ou. Nu mai avem altul! Trebuie să-l multiplicăm!
- Ai dreptate! Adu multiplicatorul de obiecte!
După ce am mâncat, plecăm din nou la drum, urmând cursul râului subteran. Treptat, zgomotul apei devine din ce în ce mai puternic. Ne dăm seama că se apropie o cascadă. Cascada Dorinţelor despre care ne vorbise Prinţul Liliac. Dar Prinţul Liliac ne-a avertizat că la cascadă vom trece prin foarte multe peripeţii. Ne-a mai spus că ne vom uda foarte tare şi să ne păstram cel puţin o pereche de haine uscate, puse în pungi. Aşadar urmându-i sfatul ne-am amintit că din fericire Mihai avea o pelerina la el. Am multiplicat-o şi apoi am urcat prin cascadă. Ne-am udat desigur, dar nu aşa de rău. Eram obosiţi şi uzi, aşa că am mers până la un loc puţin mai drept unde puteam să ne aşezăm tabăra. Aici ne-am instalat şi ne-am băgat în sacii de dormit, pufoşi, calzi şi uscaţi. Doar eu am rămas lângă primus pentru a pregăti nişte ceaiuri. Mihai strănută şi ceilalţi îl urmează. Apoi toţi râdem în hohote de glumele spuse de Alex.
Suntem mulţumiţi că am reuşit să trecem de Cascada Dorinţelor!
Noapte bună!
Cristi
ZIUA A ŞASEA – PIATRA DORINŢELOR
Astăzi este ziua în care trebuie să găsim Piatra Dorinţelor. După ce am luat micul dejun, am activat condensatorul de volum şi am strâns tabăra.
Sala Titanilor în care trebuie să căutăm Piatra Dorinţelor este într-adevăr uriaşă. Bolovani mari şi mici, apa curgând învolburată şi întunericul de nepătruns ne fac să ne echipăm cât mai bine pentru explorare. Ne despărţim în echipe de câte doi: eu cu Justina, Mihai cu Gabi, Cristi cu Dani şi Alex cu Mihnea. Controlăm fiecare loc cu mare atenţie dar nu reuşim deloc să găsim piatra cea năzdrăvană. Din când în când strigăm ca să ne auzim unii pe alţii.
Dar la un moment dat se aude un strigăt mai puternic de „Ajutor!”. Dani s-a accidentat destul de rău, o piatră ascuţită i-a căzut pe mână şi acum sângele curge în voie. Trusa medicală e la Mihnea în bagaj dar ne trebuie condensatorul de volum care este la Gabi, pentru a o aduce la dimensiunile normale. Se dă alarma şi în câteva minute, mâna lui Dani este pansată de Justina. El spune că tot îl mai doare, dar nu avem de ales, trebuie să continuăm căutarea Pietrei Dorinţelor.
Au trecut multe ore de când căutăm şi suntem tare dezamăgiţi şi înfometaţi. Dar piatra trebuie să fie aici! Doar aşa ne-a spus Regele Păianjen. Ne odihnim puţin şi mâncăm ceva, apoi pornim iarăşi la căutat. Ajungem toţi în sfârşit la capătul Sălii Titanilor, acolo unde apa pătrunde în subteran. De aici nu mai avem unde înainta.
Dar privind mai atent vedem pe fundul apei ceva care sclipeşte multicolor. Atunci sărim în sus de bucurie când ne dăm seama că este chiar Piatra Dorinţelor! O luăm cu grijă şi o punem la mine în bagaj. Odată scoasă din apă, ea nu mai sclipeşte dar rămâne de un verde transparent. Suntem obosiţi morţi dar tare mulţumiţi. Mâine trebuie să parcurgem drumul înapoi şi să scoatem piatra la soare.
Somn uşor!
Alex
ZIUA A ŞAPTEA – REGELE PÂRŞ
Azi tebuie să trecem prin Labirintul Mare, dar nu reuşim cu nici un chip. Aşa cum ne avertizase Regele Păianjen, la întoarcere lucrurile vor să se complice. Studiem harta şi propun să o luam pe alt drum, pe Galeria Nouă şi Galeria Dreaptă. Cristi îmi aminteşte ce ştiu deja, că la întoarcere va fi mai greu şi că pe acolo apa e vijelioasă sunt cascade şi prăpăstii şi alte primejdii. Bine dar nici aşa nu putem sta, să orbrecăim la nesfarşit prin labirintul îngust. Plecăm prin galeria largă şi primitoare, dar nu după mult timp, apar şi primele obstacole. O prăpastie în care trebuie sa coborâm în rapel, pentru a ajunge la nivelul apei, apoi pentru că râul subteran mai primeşte un afluent, devine foarte greu să avansăm prin apă şi ne căţărăm pe o prispă. Trebuie să facem asigurare şi folosim din nou condensatorul de volum, reductorul de greutate şi multiplicatorul de obiecte, pentru materiale. Noroc că apa vijelioasă are şi un avantaj, captatorul de energie îşi face imediat treaba. Apoi ajungem în Galeria Dreaptă. Ne dăm seama după forma ei. Aici apa a dispărut, este linişte deplină, podeaua este plină de nisip fin. Mergem mult timp aşa, fără să mai întâlnim obstacole şi temerile noastre dispar.
Suntem veseli şi convinşi că în scurt timp vom fi din nou la lumină. Galeria este primitoare, destul de largă şi înaltă de nu-i vedem capătul. Apare o săritoare pe care o urcăm cu uşurinţă şi apoi... Gata!
Nu mai e nimic! Doar perete de jur împrejur! Nu se poate! Ne intoarcem îndârjiţi şi derutaţi, mergem voiniceşte şi în scurt timp suntem din nou în... Galeria Dreaptă! Şi pentru că nu avem ce face, aproape alergând, mai parcurgem odată acelaşi drum şi dăm din nou cu nasul în zid. Ce ne facem? Gabi stă să plângă, Mihai râde, dar nici el nu e prea în apele lui, fetele se încurajează una pe alta, Cristi şi Dani se sfădesc agitaţi iar Alex boceşte într-un ungher, că-l dor picioarele. Eu aş vrea să mânânc ceva şi cer mărul, biscuitele, bomboana şi multiplicatorul de obiecte. Multiplic 8 mere şi când să fac acelaşi lucru cu biscuiţii, în loc de 8, apar doar 4. Asta ne mai lipsea!
- Vreau şi eu biscuite! Aud vocea miorlăită a soră-mi.
- De biscuite ne arde nouă acum? Na ia-l pe al meu! Multiplicatorul e mort. În captatorul de energie nu mai e decât un schimb pentru lanternele noastre. Ce ne facem? Zic eu răstit pentru a-mi ascunde lacrimile. Şi cum la mere nu se mai uita nimeni acum, vreau să iau unul, când, ce să vezi? Deja cineva mânca din el. Rămânem toţi împietriţi de uimire, când auzim un glas subţirel:
- Îmi plac tare mult merele... Mmm... ce bune sunt!
- Un pârş! Da e un pârş! Strig eu vesel. Ei intră şi în subteran, dar trăiesc afară la lumină! Suntem aproape! Pârşule, pe unde este ieşirea?
Dar pâşul parcă nici nu ne-a auzit. Roade vesel la măr.
- Hei pârşule răspunde odată, suntem flămânzi şi obosiţi, trebuie să ieşim afară mai repede!
- Ei nu mai spune! Chiar aşa?
- Nu cred că scoatem ceva de la el aşa, mai bine foloseşte şi ultimul cuvânt magic. Sau mai bine lasă-mă pe mine spune Justina în şoaptă.
- Dragă pârşule, nu te supăra, eşti şi tu cumva rege al acestor locuri?
- Bineînţeles că sunt rege şi-mi plac tare mult merele!
- N-ai vrea să ne spui şi nouă pe unde ai intrat? Suntem flămânzi, obosiţi şi dacă nu ajungem în scurt timp la apă, nici lumină nu vom mai avea... TE ROG!
Cuvântul magic îşi făcu efectul îndată şi pârşul se uită în sus.
- Pe acolo! Spuse el arătând spre o găurică cât nuca...
- O, nu! Am irosit şi cuvântul magic! Spuse Justina suspinând.
- Ba să nu spui asta, zise pârşul. Ai pus doar întrebarea greşit. Dacă vreţi să ieşiţi, mergeţi înapoi până daţi de o galerie îngustă şi piezişă la dreapta, care vă va duce la apă. Apoi vă descurcaţi!
Lăsăm Regelui Pârş încă trei mere, apoi le împărţim pe celelelte patru şi ponim la drum din nou. Căutăm cu îndârjire galeria cea îngustă, pe care o găsim foarte repede, ne strecurăm cu greutate şi în scurt timp ajungem într-un loc foarte cunoscut: Sala de Popas! Ura! Nu ne mai gândim nici la mâncare, nici la baia care ne aşteaptă Foarte curând suntem afară, având cu noi Piatra Dorinţelor!
Aşa obosiţi, murdari şi flămânzi, scoatem iute piatra şi rostim în gând aceeaşi dorinţă: Nea Petre să ajungă să vadă anul acesta biserica din Cehia! Tocmai la timp. Peste câteva minute soarele apune. Dar noi suntem veseli şi mulţumiţi. Lumea lui Hades ne-a învăţat atâtea!
Mihnea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
